Dl. Alexandru Cadantu mi-a trimis aceste rinduri,scrise intr-o noapte de nesomn,inaintea primei finale la un turneu Challenger de 25.000 dolari pe care fata sa Alexandra urma sa o dispute in Brazilia (Niteroi - 20/11/2010) turneu pe care l-a cistigat.
Alexandra are aproape 8 ani. De 4 ani merge la tenis. De 2 ani merge la scoala,unde trebuie sa ia note mari. Are un program incarcat cu 2 antrenamente pe zi. Lui Alexandra ii place ziua de duminica fiindca este zi libera. Are citeva papusi si camera ei este foarte ordonata si roz. Intre papusile ei este un catelus de plus pe care il are de mult timp si cu care doarme. Ea are si un catel adevarat, alb cu pete negre,pe nume Tina,care l-a lasat fara o ureche pe cel de plus.Mama a incercat de citeva ori sa scape de el, dar a rezistat ca un viteaz tentativelor,chiar si fara o ureche.
Alexandra nu prea are timp.Nu este de mirare. Saptamina viitoare are concurs de tenis. Si ii este tare frica sa nu piarda. Ma intreb cind are timp de joaca, Alexandra care de la an la an a ramas fara timp.Cine l-a luat? De fapt pentru cine se duce Alexandra la tenis? Raspunsul este evident. Uneori tata incearca cu disperare sa se convinga ca are un copil minune pe masura valorii ei sau pe masura felului in care si-ar dori sa fie.La fel el isi doreste sa fie tata minune pe masura programului extenuant al copilului,construind imaginea unei fetite care joaca tenis si fiind de fapt cu ea atit de putin timp.
El uita ca are un copil pe care il iubeste foarte mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu