eu si tenisul

Niciuna din cartile citite in copilarie si adolescenta,nu m-au facut sa visez atit de mult,precum AR FI FOST PREA FRUMOS, povestea minunata a celebrilor Ilie Nastase si Ion Tiriac, in scrisul de neegalat a lui  Ioan Chirila. Dupa 1994 visul a inceput sa prinda contur cind am intrat in aceasta lume,colaborind la ultimul turneu ATP patronat de Sever Muresan, apoi organizind mai multe turnee pentru copii si chiar unul feminin de 25.000 dolari. In mod firesc, as zice, a aparut posibilitatea de a manageria un jucator,fara posibilitati materiale si pe care numai ochiul magic al antrenorului Tomai Firicel a putut sa-l descopere:

Victor Hanescu, un talent neslefuit,pe care Tomai Firicel cu rabdare,pasiune si multa munca, a reusit sa-l aduca in top 30 al jucatorilor de tenis.

Alaturi de cei doi, am descoperit cu adevarat, minunata lume a tenisului .Am inceput cu Competitia pe echipe din Florida 1997, cind Romania a jucat contra Argentinei lui Coria si Nalbadian (16 ani), Orange Bowl, apoi turnee under 18 in Asia,America Centrala si Europa, apoi la profesionism incepind cu Futures in Portugalia (prima finala),Challengers (primul cistigat la Roma), turnee ATP si desigur cele 4 turnee de Grand Slem. Locatii minunate, jucatori si jucatoare, oameni deosebiti, pasiuni, emotii, contacte cu reprezentanti ai firmelor de echipament, sponsori, agenti, media - tot ce inseamna tenisul competitional la nivel inalt.

Activitatea s-a extins prin incercarea de a aduce si alti jucatori la un nivel ridicat de performanta. Din pacate, orgolii, incapatinare, neincredere, au facut ca aceste incercari sa esueze, desi valoarea celor vizati era neindoielnica. Nu am reusit sa mai formez o echipa asa cum a fost cu Victor si Firicel, asa cum trebuie sa existe in tenisul profesionist.

Din pacate, antrenorii sau in alte cazuri parintii, nu accepta ca cineva le poate da sfaturi, ar putea ajuta in organizarea strategiei de competitie, in functie de bani, calendar, pregatire.

Orgoliu si incapatinarea, ca numai de pe teren se organizeaza totul, ca in rest e simplu, mai ales acum in epoca internetului, a dus si va duce in continuare la esecul multor generatii de jucatori talentati.

In cea ce ma priveste, pasiunea a ramas, mi-au ramas dragi toti jucatorii cu care am colaborat, si imi face placere sa urmaresc activiatea competitionala permanenta. In urma cu un an am inceput o noua colaborare,in conditii finaciare mai dificile.Cu atit mai mare a fost bucuria sa constat ca Alexandra Cadantu, are o vointa si o putere de munca iesita din comun, si cu ajutorul imens oferit de antrenorul Bogdan Popovici, a reusit in acest final de an sa dovedeasca ca nu m-am inselat.

Datorita rezultatelor lui Alexandra, aceste 2 superbe victorii in turneele de 25.000 dolari din Brazilia, inspirat si de tatal ei, cu acel emotionant eseu, in care cred ca se recunosc sute de parinti, m-am hotarit sa deschid si eu un blog (doar toata lumea o face!) in care sa public rezultatele deosebite reusite de jucatorii de tenis din Romania, fotografii, comentarii, descrieri si linkuri ale unor locatii, sfaturi si pareri despre turnee (organizare,transport,hoteluri), calendar, pregatire, pe care as dori sa le obtin chiar de la participanti, sau alte persoane cu ani de experienta in activitatea competitionala (un fel de bloguri in blog).
Astept propuneri si colaborari.
Gabriel Poloni